Media Expres

Editorial -- Data și ora publicării: 06.06.2017 21:41:50

CRONICĂ DE FILM / „Fixeur” face cu destulă grație portretul jurnalistului deopotrivă abuzat și abuziv

// de Mihai Pavelescu //

București (MEDIA EXPRES) / 6 iun 2017 / Filmul „Fixeur”, în regia lui Adrian Sitaru, scenariul Claudia și Adrian Silișteanu, consultant scenariu Răzvan Rădulescu, ne arată că meseria de ziarist poate fi la fel de brutală, violentă și fără de scrupule ca proxenetismul, atunci când victimele sunt minorii. Filmul abordează o temă actuală, protecția minorilor în presa audiovizuală, dar și condiția jurnalistului și are – poate pe nedrept? -
încasări modeste în cinematografele din România. Cronica noastră marchează difuzarea filmului în premieră la televiziunea HBO și online, pe HBO GO, din 4 iunie.

Nu este un film de public pentru că este cam plictisitor, la final tragi linia și încerci să rememorezi cu ce ai rămas și îți dai seama că nu ai prea multe de invetariat: un plan psihologic al familiei și un plan al acțiunii – gen thriller s-au hazardat unii comentatori să spună, dar eu nu aș merge până acolo – e doar o deplasare în altă localitate pentru un interviu de televiziune, destul de plictisitoare și banală, presărată cu mici poante de conjunctură.

Povestea paralelă de iubire a eroului principal, Radu, cu o femeie care are un copil dintr-o relație anterioară este cu totul scoasă din contextul românesc comun, mai ales în ce privește grija noului „tată” pentru fiul adoptiv. În tot cazul, întreaga poveste nu aduce nicio scenă memorabilă în film, este doar un prilej pentru unele derapaje de imagerie sexuală și limbaj în discuțiile intime dintre Radu și logodnica sa (destul de rigidă în interpretare, Andreea Vasile) - un dumicat înmuiat în ciorba călduță a mediocrității cotidiene. Abia dacă îți lasă un gust nici dulce, nici amărui.

Tot ce rămâne din film este punctul culminant, când minora victimă a traficului de persoane Anca (foarte bun debutul Dianei Spătărescu), singură în mașina Poliției cu ziaristul Radu (Tudor Aaron Istodor), îl întreabă dacă vrea să i-o sugă. Refuzul lui Radu, prea vehement ca să fie credibil, în tot cazul el doar încerca să o convingă să apară într-un reportaj pentru o televiziune franceză, sfârșește în violență. Ferindu-se de agresivitatea sexuală a minorei o lovește peste față.

Scena începe cu Radu care îi arată pe mobil mărturia unei alte fete, ca să o convingă să accepte interviul. Anca îi spune lui Radu că la fel a încercat și proxenetul Viorel să o convingă să facă sex, arătându-i pe mobil cum face o prietenă. La fel de perplecși și noi, ca și eroul principal Radu, nu ne rămâne decât să vedem asemănarea frapantă dintre metoda jurnalistului și a proxenetului.

Intenția rea a proxenetului Viorel - care nu apare în film decât în relatările personajelor - este opusă în acest fel intenției bune a jurnalistului, dar la final brutalitatea față de victima minoră este echivalentă și la fel de traumatizantă din ambele părți. Anca cedează ambelor insistențe, în trecut a făcut sex iar acum acordă, plictisită, interviul.

Poate fi discutabilă opțiunea aceasta a autorilor filmului, este însă o bună scenă de sugestie cinematografică, nu ca de obicei, în filmele românești, când personajele explică redundant, în vorbe, ceea ce vedem și înțelegem din imagine și din situație.

Din acest punct de vedere, „Fixeur” este un film moralizator reușit, descrie realitatea corect. Sau nu. Dar nu contează, mai important este că lasă faptele să vorbească și ne lasă pe noi să tragem concluzia. „Fixeur” evită păcatul altor pelicule românești unde scenaristul-regizor pactizează voluntar sau involuntar, dar întotdeauna în mod jenant cu eroii negativi sau cu faptele reprobabile.

Planul principal al acțiunii filmului este tentativa lui Radu și a echipei de doi jurnaliști francezi de a intervieva minora obligată să se prostitueze la Paris, acum întoarsă acasă în Bistrița, dar scoasă de sub grija familiei și plasată într-un centru monahal și sub protecția poliției locale.

Înainte de interviul central al reportajului cu minora, ziariștii îi vizitează familia, prilej pentru o scenă de violență împotriva ziariștilor, o evacuare forțată și la propriu, dar și la figurat. Ileana, mama Ancăi, (interpretată foarte bine de Anca Hanu) acceptă să vorbească cu ziariștii, dar sora Ancăi intră peste ei și-i dă afară într-un acces de furie destul de prost jucat, prea teatral, prea cu multe înjurături și total contrastant cu blândețea mamei.

Există unele replici nenaturale, de sintaxă francofonă sau anglofonă, de exemplu prin folosirea pronumelui personal „Tu poți să...” în loc de firescul românesc „Poți să...”, cu toate acestea filmul are un aer autentic care se vede cel mai convingător, de exemplu, prin folosirea graiului ardelenesc vorbit în zona Năsăudului, atunci când acțiunea se petrece în Bistrița și personajele sunt localnici.

Că a fost sau nu voit efectul final, filmul creionează totuși un portret negativ al practicantului meseriei de jurnalist, în ciuda declarațiilor de intenție, pozitive, din replicile personajelor. Prietenia lui Radu cu un procuror (scenă cu final ratat la începutul filmului, deoarece procurorul deși e ca un Dumnezeu de puternic pare că îl iubește cu o ciudată și firavă timiditate pe jurnalist – nu se înțelege aici exact dacă este vorba de homosexualitate sau de admirația față de meseria lui Radu) și apoi apelul lui Radu la poliția locală din Bistrița, pentru a înșela autoritățile cu rol de protecție a minorului, toate acestea degradează imaginea pe care filmul o schițează meseriei de jurnalist.

Ziariștii de televiziune din România sunt caricaturizați chiar și atunci când filmează un cadru general cu peisajul rural din nordul Transilvaniei și românul Radu nu se înțelege cu doi unguri care aruncau bălegarul dintr-o căruță, cerându-le să nu se mai uite la cameră, dar francezii rezolvă situația vorbind în engleză cu aceștia.

„Fixeur” confruntă jurnalismul cu brutalitatea refuzului monahal având ca scop protecția minorului, în scena în care maica Eleonora Sima îi dă practic afară din refugiul pentru cei oropsiți, refuzându-le interviul cu Anca, dar și cu violența fizică a doi golani din Bistrița care sunt stârniți de o simplă replică fără noimă rostită de Radu („E funny”/ „Ce mă? Ce-ai zis? Tu te râzi de noi băga-mi-aș p... în gura ta...?”). Furioșii stradali aruncă o piatră în urma mașinii și-i sparg geamul din spate, în cea mai tare scenă de acțiune din film, folosită și în trailerul filmului.

Închei remarcând imaginea. În cadrele de debut sau final al mai multor scene operatorul încadrează acțiunea în poziții spațiale fără echivoc, cu plan-detalii arhitecturale sau de peisaj sugestive, dar și cu rol de promovare turistică. Este remarcabilă, de asemenea, plasarea acțiunii în decoruri normale, atât interioare cât și exterioare, în contrast cu peliculele „noului val” care prea mult își fac imagine din mocirla, mizeria, blocurile și decrepitul românesc. Iată că se poate și altfel.

„Fixeur” a avut premiera pe marile ecrane în toamna 2016 la TIFF Toronto în Canada și a intrat în cinematografele din România din 27 ianuarie 2017. Filmul este programat de asemenea la Cluj la TIFF 2017, în cadrul evenimentului Zilele Filmului Românesc, în perioada 8-11 iunie.

Filmul a primit o critică pozitivă în revista franceză Paris Match în luna martie 2017, dar a avut o performanță modestă pe marile ecrane din România, atrăgând 3.008 spectatori în prima săptămână după premiera din luna ianuarie 2017, dar având la 28 mai, după 10 săptămâni de la prima difuzare, doar 4.553 de spectatori și încasări totale de 42.342 lei, potrivit cinemagia.ro.
(MEDIA EXPRES)